Traducere de Octavian Cocoş
Cu un cortegiu de sclipiri fugare
trecut-a ziua, de zefir purtată,
şi gol şi singur sufletul se-arată,
precum un câmp în zi de sărbătoare.
Flori ce aveţi arome şi culoare
şi în amiaza zilei, înfocată,
vă veseleaţi cu inima împăcată;
acum parfumul vostru-ncet dispare!
Mantaua mea bogată de pe spate,
ce o purtam cu mare uşurinţă,
căzu pe jos, ştirbind a mea mândreţe...
Aveam ca aur lacrimile toate,
dar umerii-acum goi n-aveau putinţă
să mai susţină marea mea tristeţe.
vezi mai multe poezii de: Juan Ramón Jiménez
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.